Un gand de-o zi

Lume putina aproape de loc, vantul ridica praful si o data cu el si niste pungi  fara suflet, atmosfera post apocaliptica, dar e senin, razele soarelui inteapa pieile  celor catorva navetisti de pe trotuarul meu. Soarele optimist se chinuie sa treaca dincolo de zidurile libertatii, dar greierii inca mai canta prin ghivece. La televizor se vede un humanoid somnoros ce incearca sa-si inceapa ziua cu o cafea fierbinte si o tigara, dar fumul e prea dens si lumea nu se vede prea clar in zatul de pe fundul cestii, cu un ochi in ceasca si un ochi in cer, cauta motivul zilei, motivul lumii, se uita atent la camera de filmat apoi o scoate din priza tragand draperiile. Musafirul nepoftit a mai capitulat un motiv. Dincolo de perdea, cainii schelalaie impliniti, stiind ca au libertatea de a da din coada, libertatea de a scoate limba de sete, insa coltii lor sunt prea infioritori pentru o zi de primavara. Zambete posedate inceps sa iasa din pesteri, betonul se zguduie la miile de vorbe fara inteles ce strica aerul melancolic. Un deranj auditiv prea mare pentru niste timpane sensibile. Galagia se incinge parca nu mai intra prin ureche ci prin piept, ideile idioate, sfaturile cretine devin lovituri in necunoscut. Ma apuc de par, zbier in interior pana dau sa explodez apoi desfac o bere si totul capata un sens, cerul senin ramane senin, dar la orizont se duce un curcubeu ce porneste din doza mea de inconstient.


Poza