Ce aduce vantul

Eram la bar, dupa cateva beri a venit pisarea, drumul e lin si scurt, cand am ajuns la baie, scot coculetul si incep sa stropesc buda, cand intorc capul in stanga, pe perete vad un floc, ma intreb in sinea mea '‘cum a juns asta aici?"... raspunsul nu-l caut, e doar o intrebare cu semnul mirarii. Mi-o scutur si ma intorc la masa, dupa doua beri si cateva bla blauri, o pisare imi ameninta iar soarta. Politicos ma ridic si ma indrept spre buda. Cu furtunul in pamant si cu cochii dupa el incep sa fac pe pompierul, cand ridic privirea, la mai putin de 30 cm de fruntea mea un floc ma spiona, un reflex independent ma opreste din cantat ca sa nu flutur carliontul naravas, un alt gand de frica imi spune sa-mi tin respiratia ca sa nu-l inghit. Intoarc privirea in stanga, peretele era curat ca si cum nimic nu fusese acolo, in fata mea flocul inca veghea cu bucla lui amenintatoare. Cine l-a mutat? 
Nu am mentionat ca treburile mi le-am facut in toaleta femeilor... deci... dintr-o pisare asejazta cum a ajuns un floc sa esueze pe perete? Apoi sa se mute pe alt perete la mai putin de inaltimea medie a unui chinez.

Un gand de-o zi

Lume putina aproape de loc, vantul ridica praful si o data cu el si niste pungi  fara suflet, atmosfera post apocaliptica, dar e senin, razele soarelui inteapa pieile  celor catorva navetisti de pe trotuarul meu. Soarele optimist se chinuie sa treaca dincolo de zidurile libertatii, dar greierii inca mai canta prin ghivece. La televizor se vede un humanoid somnoros ce incearca sa-si inceapa ziua cu o cafea fierbinte si o tigara, dar fumul e prea dens si lumea nu se vede prea clar in zatul de pe fundul cestii, cu un ochi in ceasca si un ochi in cer, cauta motivul zilei, motivul lumii, se uita atent la camera de filmat apoi o scoate din priza tragand draperiile. Musafirul nepoftit a mai capitulat un motiv. Dincolo de perdea, cainii schelalaie impliniti, stiind ca au libertatea de a da din coada, libertatea de a scoate limba de sete, insa coltii lor sunt prea infioritori pentru o zi de primavara. Zambete posedate inceps sa iasa din pesteri, betonul se zguduie la miile de vorbe fara inteles ce strica aerul melancolic. Un deranj auditiv prea mare pentru niste timpane sensibile. Galagia se incinge parca nu mai intra prin ureche ci prin piept, ideile idioate, sfaturile cretine devin lovituri in necunoscut. Ma apuc de par, zbier in interior pana dau sa explodez apoi desfac o bere si totul capata un sens, cerul senin ramane senin, dar la orizont se duce un curcubeu ce porneste din doza mea de inconstient.


Poza

Poveste subterana

Tresar de la o bubuietura, becurile palpaie. Ma uit in jur toata lumea se agitata in soapta, multi isi fac curuce, cativa isi imbratiseaza protector sotiile sau prietenele, vreo trei mamici incearca prin rugaciuni sau vorbe optimiste sa-si calmeze copiii. Pana sa ma dezmeticesc, trenul ajuge in statie si toata lumea coboara panicata. Raman singur si fara reactie. In megafon se anunta "trenul stationeaza 10 minute". De mine se aproprie o doamna, se aseaza timid in dreapta mea si cateva minute nu auzim decat zgomotul scarilor rulante. Se uita zambind la mine dar singura mea reactie e sa ma oglindesc in geamul din fata. Doamna scoate o carte maronie, cu coperti de carton decolorate de timp. Curiozitate ma impinge sa citesc pe furis cateva fragmente din pagina expusa "Marte privea privea incantat cum oamenii duc razboaie pline de sange pe taramul lui Pluton. Terra, ca o mama protectoare, purta negocieri cu Jupiter pentru preluarea Umanitatii…". Nu termin toata fraza; doamna, cu nepasare intoarse pagina. Pe degetul aratator se vedea un tatuaj tribal proaspat, nepotrivit varstei. Putin intimidat imi feresc privirea, caut un punct de citire. Afise cu reclame, posterul cu harta statiilor; nu tine. Imi scot telefonul, ii conectez castile, le bag in ureche si dau drumul la muzica; niste grohaituri parca din fundul iadului, zgomote infernale. Behemoth, Marduk? ce melodie? cand mi-am reinoit playlistul? Mai am 5 statii pana la destinatie. Relaxat inchid ochii. O oboseala incepe sa ma sufoce; printr-o implozie seaca, corpul imi ramane fara greutate, gravitatia luptand sa ma tina pe pamant. Cu pleoapele lipiciose si cu un efort dureros incerc sa deschid ochii. Printre gene nu vad decat o lumina puternica si in jurul ei un rosu transparent. Fara putere, ochii mii se inchid. Nu stiu cat a trecut dar ma simteam odihnit si puteam sa deschid ochii. Ma trezesc. Trenul stationeaza. Ca un copil curios incerc sa recunosc statia, aceeasi, trenul nu se miscase. In stanga mea, doamna dormea incovoiata. Din vagonul alaturat izbucnii un foc verde ce scotea un fum inecacios. Panica ma atinsese si pe mine. Cu putinul control pe care il mai aveam o bruschez doamna pentru a o trezi. Cade ca o carpa inghetata; o data cu ea si cartea, care, spre uimirea mea, s-a facut pulbere la impactul cu podeaua. Incerc sa o tarasc afara din tren; ii simteam bratul inlemnit; o trag afara din vagon si ii dau drumul pentru o clipa sa-mi trag sufletul si sa o apuc mai bine. Epuizata, cu ultimele puteri imi spune ragusit "ajuta-ma, scoate-ma la suprafata". Brusc luminile din statie se sting. Sunetele de toate formele invadeaza ecoul pustiu al statiei de metrou; vuiete apocaliptice, zgomote de pasi inceti sau repezi. Soapte straine imi fug pe langa ureche “homo noster, benedictus perditionem”. Creierul cedeaza, scuip din plamani sunete disperate de ajutor, nearticulate intr-un limbaj clar. O lumina salvatoare pornita de la o lanterna cu bateriile aproape terminate, imprastie ceata din jurul meu. Doamna disparuse lasand in urma ei doar o esarfa de culoarea verde-pal. Fug spre sursa de lumina. ma opresc in fata unui om inalt imbracat la cravata, parca ca sufera de albinism, dar deghizarea lui era demascata de ochii negri. Prin picioarele tremurande trecu un ultim fior de lesin. O bunicuta draguta ma trezeste impungandu-ma in coaste cu cu varful bastonului. Amentit si confuz ma ridic. Bunicuta imi cere 1 leu; ma scotocesc in buzunar si ii arunc tot maruntisul;  explorez vizual statia de metrou. Lumea grabita iesea si intra in tren, urca si cobora scarile statiei de metrou. Pe un panou mare cat unul de intrare in oras scria mare numele statiei de metrou, era statia de metrou de unde plecasem. Capul imi era gol. Prin fata mea trecu o doama a carul zambet mi-i s-a parut cunoscut.

Frumos a venit Craciunul

Impodobitul bradului, cearta pe culorile bradului este uitata o data cu ultimul ornament pus, steaua din varf. Mobilizarea familiei, maica-mea la bucatarie pregatind specialitatile de sarbatoare, iar noi, restul, curatenienie, fiecare in camera lui. Craciunul, daca la inceput ma bucuram pt o masina mare apoi mosul mai sarac ma facea sa ma bucur si pentru o masina mai mica. Cand am aflat ca nu exista an dupa an ma facea sa ma simt ca un copil in ziua botezului. O trusa de geometrie, strambam din nas, reactia "mosului" nu o sa fie inginer in constructii. Alt an un calculator de mana, strambam din nas, reactia mosului "am uitat ca nu e pasionat de matematica", in alt an pieptan si alte  "cadouri" obiect simbolic fiecarei meserii. Evident Mosul vroia surpriza de ambele parti a ghicitului si ghicitorului. Spiritul Craciunului incearca sa se afiseze si pe strazi, dar e un Craciun monocrom datorat frigului crancen si putinelor gramezi de zapada asezate ici colo pe trotuar; decoratiunile blocurilor arata un Craciun sec, oprit in traditie; doar culoarea banului arata putina evolutie a sarbatorii. Colindatorii canta ca niste dracusori, gata sa te jefuiasca si de bani si de voia buna adusa de aceasta sarbatoare. O gasca de barbari colinda mult mai devreme cu capra si caiutii. Trompeta, toba si tamburina sunt instrumente de tortura alaturi de dansul lor nebunesc. Totul intr-un circ ieftin de sarbatori. Sarbatoarea craciunului pentru mine arata ca cercul yng si yang dar fara bariera despartitoare in forma de "S". Oamenii atinsi pozitiv de aceasta sarbatoare zambesc hipnotzati transmitandu-mi si mie o parte din veselia lor. Probabil in asta consta magia sarbatorii.
Craciun fericit si toate cele bune.

Goblinul

Camera mea, o fortareata a gandurilor perturbata in permanenta de gospodine native. De la intrare se poate vedea in dreapta o masa invadata de cactusi perversi, in continuarea ei sta erect un mandru un sifonier. In stanga, un patruped cibernetic, un ciclop prin ochiul caruia se poate vedea lumea; in fata lui leneveste un pat. Podeaua plina cu haine murdare arata ca un front de razboi. Atractia principala: goblinul in izmene, o statuie aroganta care zbiara mut la deranjul casnic. Drumul pana la castel e scurt si plin de alte peripetii, intrarea costa o cafea sau o doza mare de cola. Pentru a pune in miscare bestia trista puturosa, am cateva sfaturi:

1. Cand chiorasul se uita linistit la un film, furiseaza-te si stinge-i calculatorul, apoi fugi cat te tin picioarele cautand azil in alta camera.
2. Cand bestia doarme, si are funduletul dezvelit, deschide balconul si lasa-l asa. Acoperire...un lighean cu haine naparlite. Orele potrivite: intre 12 noaptea si 7 dimineata. E amuzant cum se face ghem si tremura ca o piftie. Vara aveti privilegiul de a-l vedea luptandu-se cu tantari, muste si lilieci.
3. Cand aveti musafiri si puturosul doarme, invitati-i la el in camera si vorbiti tare subiectul: somnul lui linistit sau minunata incapere. Mirari isterice si rasete de hiena. Optional stricati calculatorul si fugiti, in urmatoarele 5 minute trimiteti un musafir imbracat in iepuras dragalas roz si pufos cu replica „vreau sa caut ceva la calculator”.
4. Cand il vezi cu ziarul in mana, pandeste-l, sigur se duce sa-si elimine intimitatile, fura-i locul caldut din fata calculatorului, bucura-te din plin de cafea si exploreaza-i history`ul internetului. Bonus C:/gol/neinteresant/nustiu/secret/stop/dirty xxx/.
5. Trezirea la 3 dimineata pentru schimbarea asternutului, evident cu unul rece si neuscat.
6. Adora sa se trezeasca inconjurat de haine uscate, chiloti, sutiene si alte toale straine de ochiul lui.
7. Daca vorbeste in somn, cheama cat mai multe persoane si ce retineti povestiti nepotilor.

1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei

Ziua de 1 decembrie, ca zi nationala a Romaniei a fost adoptata in 1990 reprezentand sublim sfarsitul epocii ceausiste dar si o data istorica importanta. 1 Decembrie 1918, finalizarea la Alba Iulia a ultimului act al unirii Romaniei.
De-a lungul istoriei, Romania a mai avut doua date sarbatorite ca ziua nationala. In perioana monarhista ziua nationala a Romaniei era sarbatorita pe 10 mai, omagiu adus regelul Carol I cu ocazia depunerii juramantului in fata parlamentului(1866), proclamarea independentei(1877) si ridicarea Romaniei la rangul de regat prin incoronarea oficiala a regelui Carol I (1881). Dupa 80 de ani de monarhie, Romania intra in "epoca de aur", la 30 decembrie 1945 regele Mihai a fost obligat de comunisti sa abdice si sa paraseasca tara. Romania a devenit Republica Populara Romana. O data cu schimbarile constitutionale, intra ca zi nationala data de 23 august. Pe 23 august 1944 cu ajutorul unei lovituri de stat, Romania intorcea armele, se alatura aliatilor impotriva Axei, Romania intra in sfera sovietica si respectiv in perioada comunista, lider neoficial fiind Gheorghiu Dej. Data de 23 august ca zi nationala a fost adoptata de Marea Adunare Nationala, reprezentand eliberarea Romaniei de catre armata sovietica si numita "revolutia nationala de eliberare nationala, antifascista si antiimperialista" chiar si imnul national din acea vreme amintea "de poporul sovietic eliberator"
O alta zi nationala neoficiala, 24 ianuarie. Unirea Moldovei si Munteniei in vremea domnitorului Alexandru I. Cuza avusese loc pe 24 ianuarie 1859, Moldova si Tara Romaneaca  au format un stat unitar  sub numele de  Principatele Romane, sub suzeranitate turceasca, capitala la Focsani. Mai tarziu capitala se muta la Bucuresti.
1 decembrie1918 la Alba Iulia. Conventia nationala a Transilvaniei hotareste unirea cu Regatul Romaniei dupa ce inainte aderasera Basarabia(27 martie) si Bucovina(15/28 noiembrie). Se implinea astfel visul de veacuri al Romanilor. Se cuvine sa sarbatorim aceasta zi toti romanii, indiferent de etnie, religie sau culoarea politica. Astept clipa cand ziua nationala a Romaniei va fi sarbaturita alaturi cu fratii nostri de peste Prut. Traiasca Romania!

Limba Germana

Limba germana este simpla. O persoana cunoscatoare a limbii latine si obisnuita cu declinarile o învata fara mari dificultati. Profesorii de germana spun acest lucru la începutul fiecarui ciclu de studii. Se trece, apoi la initierea în der, die, das, den, des, dem etc. si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica elementara.
     Ca sa ilustram aceste afirmatii, sa luam un exemplu practic. Pentru început, sa deschidem Manualul de Limba Germana.  Este un volum minunat, cu coperte cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile hotentotilor (în germana: Hottentotten - observati cît e de simplu!).
     În carte se relateaza cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si închisi în custi (Kotter), acoperite cu o tesatura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi. Aceste custi se numesc în germana "custi acoperite cu pînza" (Lattengitterkotter) si, atunci cînd contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten.
    Într-o zi, hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorît o mama (Mutter) hotentota (Hottentottenmutter), avînd un fiu cam prostut si bîlbîit (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeste, în germana, Hottentottenstottertrottelmutter, iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater. Politia îl prinde pe asasin si îl inchide provizoriu într-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti pleaca în cautarea fugarului si, deodata, un razboinic hotentot se întoarce strigînd: -Am prins asasinul (Attentater)! -Da? Care?, întreaba seful de trib. -Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul. -Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pînza? întreaba seful hotentotilor.
-Pai, raspunde bastinasul, pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si bîlbîit). -A, asa, da! raspunde seful hotentotilor. Puteai sa zici de la început ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter-beutelrattenattentater.
       Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla. Trebuie sa aveti doar un dram de bunavointa.
Sursa: Internet