Timosoreana fail

In masina nerabdator sa ajung mai repede in orasul meu. sunt la intrare; mirosul de azot cu care ne primeste ma anunta ca noua fabrica a devenit functionala. cu cat intru mai mult in oras mirosul se schimba intr`unul de mititei si alcooluri trezite; terasele pline de oameni imbracati saracacios, veselia si detasarea lor fata de problemele cotidiene ma incanta stiind ca orasul a ramas acelasi. intru in centrul orasului, bulevardul e colorat de o multime de oameni. trec prin fata vechiului meu liceu, o cladire masiva cu o arhitectura din periaoda celui de al II razboi mondial. aici a fost candva o cazarma. ma uit nostalgic la ea, e renovata, zugraveala noua, acoperisul nou. termopanele se potrivesc ca nuca`n perete cu stilul arhitectural. gardul de beton a acaparat gardul viu. orasul nu s-a oprit in timp; vad cladiri noi cu siluete moderne par a fi primadone iesite pe estrada. opresc la prima trecere de pietoni, o gasca de elevi galagiosi imbracati in ultima moda trec nepasatori prin fata noastra. merg mai departe si intru pe o straduta din cartier. asfaltul negru, cladirile gri, atmosfera rece in contradictie cu fetele zambitoare ale oamenilor. scena perfecta pentru un concert de zgomote urbane, tinerii, locatarii, cainii maidanezi, masina de gunoi toti fac parte din spectacol. ajung la primul colt care ma duce spre casa, baraca non-stop de unde imi luam tigari la 2 noaptea a ramas neschimbata, o cladire mica din lemn dar cu de toate, o piata in miniatura. 4 metri mai in fata, magazinul non-stop in concurenta cu consignatia improvizata, vanzatoarea imi trage o privire lunga si isi continua munca servindu-i pe clienti. fac dreapta si ajung pe strada mea. magazinul cu articole de menaj ce arata ca un apartament parasit are alarma acum. este urmat de un bar decent, carciuma iernii. crunta iarna va umple barul cu tineri. urmatoarea cladire tot un bar, ramas neschimbat de ani. buni batrinii atinsi de alcool discuta serios problemele zilei; "intelectualitatea" periferiei se strange acolo. in sfarsit ajung in fata blocului, recent renovat si el. o gasca de copii trece rapid prin fata lui, butoneaza interfonul vechi si fug razand zgomotos. cobor din masina, trag aer in piept si ma indrept spre intrarea in bloc, introduc cartela, nu merge, iar s-a demagnetizat, imi vine sa zic "Sesam deschide-te". ma multumesc sa apas pe buton. imi deschide cineva si intru. orasul ramane afara cu mirosurile lui, cu freamatul lui, cu zgomotele lui, semn ca este inca viu.

O prostie pentru un concurs, dar nu citisem regulamentul cu atentie. Trebuia sa scriu o legenda a orasului natal nu o descriere